Campusul de la Riscani

Experienta facuta de catre animatori la Riscani va ramane pentru mult timp in amintirile lor. Pentru a va ajuta sa intelegeti mai bine ce anume au facut acolo, am cerut la 2 animatoare sa ne spuna cu ce au ramas de la aceast campus.

Campusul de la Rîşcani a fost o experienţă foarte importantă pentru salezieni şi pentru noi de la Grupul Bucuriei. Această experienţă m-a învăţat să am capacitatea de a-i impresiona pe copii, de a-i face şi pe ei veseli şi zâmbitori. Noi împreună am fost uniţi şi mereu în comunicare.

Dragostea unui copil este importantă pentru un animator care doar dăruind va căpata ceea ce şi-a pus în scop. M-au impresionat foarte mult momentele formative, jocurile şi momentele când ne adunam pe grupe şi dezbăteam întrebările ce ne frământă cel mai mult. Doar comunicând ne vom înţelege şi vom putea sa ne iubim unii pe alţii.

Salezienii mi-au dat un exemplu cum noi trebuie să fim mereu cu copii. Doar comunicându-ne vom fi mereu prieteni buni. Aş dori va vara viitoare să vină tot aceşti animatori din Bolzano pentru că am devenit prieteni buni.

Nadia

Campusul de la Riscani fiind primul campus organizat la Centrul don Bosco a fost foarte important pentru noi animatorii cât şi pentru salezieni. Acolo am făcut o experienţa pe care ne vom baza tot viitorul nostru de animatori.
Am învăţat cat de important este să iubeşti, să te dăruieşti şi nu în ultimul rând să îi ajuţi pe cei care au nevoie de tine.
Sper ca şi la anul viitor va fi organizat un astfel de campus care ne va ajuta şi mai mult în acest scop: de a descoperi ce este un animator.
Mii de mulţumiri celor care au organizat acest campus!

Ana Maria

Vara Impreuna 2

campus2

Dupa cele 2 saptamini petrecute in mijlocul copiilor va prezentam un video care in citeva minute v-a incerca sa v-a arate ceea ce am facut noi...

Vara Impreuna la VOINOVA!!!

Voinova

Vara Impreuna 1

campus1

Aşteptarea verii a măcinat sufletul multor persoane.Toţi fiind cu gîndul de a trăi o nouă experienşă, de a se arunca cu totul în acest amalgan de emoţii pozitive, care nu s-au făcut aşteptate.După o săptămînă de pregătiri şi fugă s-a început aventura noastră. Prima zi evident că mereu este cea mai stresantă. Asta şi era de aşteptat, căci cu prezenţa a 350 de copii in curte erau o mulţime de semne de întrebare. Vom reuşi? Ce trebuie să facem? Cum să trăim ezperienţa asta?

Mulţi dintre noi s-a simţit pentru prima dată în "pielea unui animator".Însă din puţinul pe care l-am avut am făcut foarte multe.Primele jocuri, dansuri, glume şi discuţii cu copii ne-au făcut pe noi să trăim la maxim aceste 2 săptămâni.Însă ceea ce ne împăca sufleteşte era rugăciunea din fiecare dimineaţă.Încrederea pe care am avut-o în DUMNEZEU n-ea ajutat să trăim fiecare moment ca o clipă de împlinire personală,conştientizat de fiecare în parte şi trăit cu multă răbdare şi credinţă în propriile forţe.

Cu ajutorul unui grup de 6 persoane din Italia-Udine, care deja de 3 ani ne bucură cu prezenţa lor între noi şi datorită curajului şi încrederii noi am reuşit să transformăm aceste 2 săptămâni într-o perioadă în care noi am crescut pesonal.Căci cu ajutorul acelui suflet de copil ce locuieşte in inima fiecăruia putem sa încercăm să "avem curajul pentru a zbura"!

Experienta grupului din Udine

Cind am venit aici pentru prima data in 2007 eram cu totii preocupati: faptul de a pleca intr-o tara din est, problema limbei, culturii si a obiceiurilor diverse. In acest an, dupa multi ani de intilniri, de lucru cot la cot si de confruntare permanenta, am plecat de aici cu o nostalgie infinita. Oricum a pleca la oratoriul Don Bosco din Chisinau este cum a pleca in orice casa salesiana, unde fiecare dintre noi se simte primit si poate oferi propriul serviciu pentru copii si pentru misiunea tinerilor.

Gindindu-ne la cum eram cind am plecat, ne vedem schimbati: ne simtim mai bogati de experienta traita.

Deseori se face greseala de a avea prezumtia de a fi mai buni si de a-i putea schimba pe acei copii; iar cind te intilnesti cu realitatea, devii constient ca nu trebuie sa schimbi pe nimeni, doar sa stai aproape de copii care iti ating inima si prin simplicitatea lor sunt capabili sa-ti ofere mai mult decit poti tu sa-i oferi.

Fiecare moment, de la asistenta in curte la servicul lmesei, de la dansurile verii la rugaciunea din fiecare dimineata, era vazuta printre dificultatea sarcinii si bucuria de a sta impreuna. Constienti ca educatia este un lucru ce tine de inima era important sa-l abordam trebuintei si ocupatiei, dragostea fata de copiii pe care i-am intilnit, fiindca simtindu-se iubiti si valorizati au fost capabili de a-si arata propriile calitati, devenind in asa mod adevaratii protagonisti ai Verii Impreuna.
Impulsul experientei era fara dubii rugaciunea care incepea si sfirsea ziua. Increderea constanta in Dumnezeu ne a ajutat sa traim mai bine fiecare clipa, simtindu-ne bine si incurajindu-ne in dificultati.

In cele din urma, nu putem sa nu ne amintim de afectiunea si preocuparile pe care copii le demonstrau in confruntarile noastre: cautand mereu un dialog, des facut din gesturi si priviri, din cauza dificultatii de limba, amintind ca foarte des ajunge putin pentru a crea o prietenie adevarata. Aceasta pentru noi este incercarea concreta ca sunt intradevar lucrurile simple care dau semnificatie vietii noastre.

Rezumind: familia, bucuria, rugaciunea si serviciul au fost cuvintele care ne-au acompaniat in aceste doua saptamini de "Vara Impreuna" si din care trebuie sa facem o comoara in viata noastra de fiecare zi.