Aşteptarea verii a măcinat sufletul multor persoane.Toţi fiind cu gîndul de a trăi o nouă experienşă, de a se arunca cu totul în acest amalgan de emoţii pozitive, care nu s-au făcut aşteptate.După o săptămînă de pregătiri şi fugă s-a început aventura noastră. Prima zi evident că mereu este cea mai stresantă. Asta şi era de aşteptat, căci cu prezenţa a 350 de copii in curte erau o mulţime de semne de întrebare. Vom reuşi? Ce trebuie să facem? Cum să trăim ezperienţa asta?
Mulţi dintre noi s-a simţit pentru prima dată în "pielea unui animator".Însă din puţinul pe care l-am avut am făcut foarte multe.Primele jocuri, dansuri, glume şi discuţii cu copii ne-au făcut pe noi să trăim la maxim aceste 2 săptămâni.Însă ceea ce ne împăca sufleteşte era rugăciunea din fiecare dimineaţă.Încrederea pe care am avut-o în DUMNEZEU n-ea ajutat să trăim fiecare moment ca o clipă de împlinire personală,conştientizat de fiecare în parte şi trăit cu multă răbdare şi credinţă în propriile forţe.
Cu ajutorul unui grup de 6 persoane din Italia-Udine, care deja de 3 ani ne bucură cu prezenţa lor între noi şi datorită curajului şi încrederii noi am reuşit să transformăm aceste 2 săptămâni într-o perioadă în care noi am crescut pesonal.Căci cu ajutorul acelui suflet de copil ce locuieşte in inima fiecăruia putem sa încercăm să "avem curajul pentru a zbura"!
